marți, 11 ianuarie 2011

poem in ceata

Ce trista–i camaruta mea
Intr-o dezordine organizata
Sunt singur si ma pierd in ea
Candva era aglomerata.
E frig si de la priza usor
Imi canta aeroterma
E doar un aer calator
Ce-mi incalzeste epiderma.
De dorul tau sunt beat si trag tutun
Tot scriu aiurea parca as fi nebun.
Am sughit vreo 2 ore neincetat
Si-am plans ca un copil,
Repet intruna : sunt terminat
Si ca sa ma repet, debil !
Am un orgoliu mult prea mare
Ma mint ca sunt rebel
A fost o simpla intamplare
Ca ti-am gasit sub patura, un cercel.

Un comentariu:

  1. Mersi ! Esti un dulce ! Ne vedem maine nu?! Sa aduci si cercelul ! Te pup !

    RăspundețiȘtergere